Îndrăgostitul fără noroc are-n suflet vers de foc (Costel Zăgan)
După Dumnezeu
exist poate și eu
Costel Zăgan
Știulete după știulete
versurile se-adună poete
Direct din păcat
în lume aruncat
Doar în virtutea trebii
cresc în coarne cerbii
Și de la Adam încoace
noi nu avem nici pace
Doamne uitând de bune și de rele
a trecut și privighetoarea pe manele
Doamne ca un roi de albine
zboară copilăria prin mine
Prieteni de nevoie
moartea Arca lui Noe
Acesta-i defectul tău
faci bine doar din rău
COSTEL ZĂGAN
Noaptea poezia divina
împrăștie-n jur lumina
Doar eu și-un trandafir
în aceeași poezie respir
Și de aia vasăzică
nici poetul n-are frică
Mi-o duc în buzunar
și pustiul n-are hotar
Stă și grădina mea
înflorind stea cu stea
Mi-o pun în buzunar
ci pustiul n-are habar