Îndrăgostitul fără noroc are-n suflet vers de foc (Costel Zăgan)
Doamne uitând de bune și de rele
a trecut și privighetoarea pe manele
Costel Zăgan
Doamne ca un roi de albine
zboară copilăria prin mine
Prieteni de nevoie
moartea Arca lui Noe
Acesta-i defectul tău
faci bine doar din rău
COSTEL ZĂGAN
Noaptea poezia divina
împrăștie-n jur lumina
Doar eu și-un trandafir
în aceeași poezie respir
Și de aia vasăzică
nici poetul n-are frică
Mi-o duc în buzunar
și pustiul n-are hotar
Stă și grădina mea
înflorind stea cu stea
Mi-o pun în buzunar
ci pustiul n-are habar